Arhiva pentru Iunie, 2009
Sistemele bancare au evoluat constant in ultimii ani, o data cu cresterea competitiei pe piata si a diversificarii cerintelor clientilor. Daca acum cateva decenii contul curent, depozitul si creditul erau principalele produse, iar in tarile dezvoltate cardurile incepusera a fi utilizate, in prezent bankingul inseamna un cumul de servicii financiare, accesibile de acolo unde clientul are nevoie de ele: de acasa, de la serviciu, din masina sau din concediu.
Dezvoltarea noilor produse si servicii bancare necesita arhitecturi si structuri informatice bine organizate. Dezvoltarea inseamna uneori si solidificare. Flexibilizarea si asigurarea unui “time-to-market” adecvat a generat crearea unei structuri pe trei nivele:
•Clasicele sisteme bancare, unde sunt definite produsele bancare de baza, constituie nivelul de back-end.
•Modul de accesare a acestor produse, prin diferite medii fizice (unitatea bancara clasica) sau electronice (Internet-banking, mobile banking, terminale virtuale etc) reprezinta nivelul de prezentare sau front-end.
•Intre aceste doua nivele se gaseste nivelul intermediar, middleware, cu functionalitati de rutare, de interconectare si de adaugare a anumitor operatiuni logice sau functionale greu de creat in zona de back-end.
De ce sunt greu de creat? Deoarece aplicatiile bancare clasice sunt dezvoltate in tehnologii destul de vechi, greu de modificat. Cele dezvoltate in tehnologii noi, gen Java, sunt foarte consumatoare de resurse, necesitand pentru orice adaugire facilitati harware noi, mai multe licente, deci un cost de operare mult mai mare. O schimbare a unei aplicatii de core-banking prezinta riscuri apreciabile. Testarile integrate, dependentele de celelalte sisteme, timpii de intrerupere, creaza un disconfort pentru zona de business. Dezvoltarile IT nu sunt perfecte, testarile de asemenea, si orice modificare poate aduce evolutii negative sau insatisfactii la nivelul clientului final. Astfel a aparut ceea ce Gartner defineste ca primul concept informatic, deci nebancar, care creaza un avantaj competitiv de business. Citeste in continuare
CRM – incotro?
Managementul relatiei cu clientii a fost mult teoretizat, este invatat la cursuri, este practicat intens de personalul de vanzari sau de cei care doresc sa lanseze noi produse si servicii. Informatizarea acestei discipline este înca mult în urma nevoilor. Solutii informatice sunt multe si se pierd in amalgamul acronimelor. Despre CRM se poate vorbi si cand se discuta despre ERP (Entreprise Resourse Planning) dar si în domeniul ODS (Operational Data Store) sau DWH (DataWarehouse). Sistemele de BI (Business Intelligence) sunt prezentate uneori si ele ca un suport pentru CRM si nu numai.
Care este principala problema a avea un CRM? Datele sunt problema! Mai bine spus culegerea acestora si calitatea lor. Intr-o banca neintegrata complet, cum sunt majoritatea, datele despre clienti se regasesc în mai multe baze de date, apelate diferit de multe aplicatii. Sincronizarea acestora este o problema. Ar parea simplu dar, pentru a putea avea datele sincronizate, trebuie sa ai aplicatiile integrate. Pentru integrarea acestora ai nevoie de o arhitectura orientata pe servicii (SOA) si de o guvernanta IT care sa coordoneze toate dezvoltarile. Proiectele apar rapid într-o banca. Fie ca acum concurenta a lansat un nou produs, fie ca anumiti clienti se pierd si ar trebui pastrati, deciziile sunt rapide. Sistemele IT nu pot tine pasul întotdeauna cu aceste decizii. Si, pana se implementeaza oportunitatea de piata s-ar putea sa dispara. Deciziile tactice, urgente, submineaza soliditatea integrarii sistemelor IT, care este o initiativa strategica. Astfel, apar insule de date, cu informatii colectate într-un moment sau altul. Citeste in continuare